Stiinta ne prezunta o istorie in care umanitatea a pornit de la primitivism si a progresat incet si sigur,Cele mai multe artefacte descoperite in diverse situri sustin aceasta teorie liniara.
Exista totusi multe artefacte iesite din comun, care contrazic aceasta imagine pe care o avem asupra antichitatii. Ele nu se potrivesc cu etapele pe care le-am stabilit pentru preistorie, indicand in schimb existenta unei civilizatii avansate care a trait inainte de culturile antice.
Desi multe dintre aceste descoperiri sunt bine documentate, cei mai multi istorici si-ar dori ca ele sa fie maturate sub un pres de o mana invizibila.
Mai mult, artefactele misterioase confirma povesti si legende antice care vorbesc despre o civilizatie foarte avansata care a influentat istoria oamenilor. Aceasta ar fi disparut intr-un cataclism.
Harta lui Piri Reis
Piri Reis a fost un faimos amiral turc din secolul saisprezece, care avea ca pasiune colectionarea de harti de navigatie vechi. In 1929, un grup de istorici a gasit una dintre hartile sale, desenata in 1513. Harta lui Piri Reis arata coasta vestica a Africii, coasta de Est a Americii de Sud si coasta nordica a Antarcticii, aceasta din urma ffiin perfec detaliata. Intrebarea care se pune nu este cum a reusit Piri Reis sa deseneze o harta atat de detaliata a regiunii Antarctice cu 300 de ani inainte ca aceasta sa fie descoperita, in 1818, ci cum a reusit el sa deseneze conturul coastei de SUB gheata? Dovezile geologice arata ca ultima oara cand Antarctica ar fi putut fi cartografiata in lipsa ghetii ar fi fost in preajma anului 4.000 i.e.n. Cine a facut aceasta harta, in urma cu nu mai putin de 6.000 de ani? Ce civilizatie a avut tehnologia necesara si nevoia pentru asta? Pe de alta parte, studii din secolul XX, facute pentru a verifica acuratetea hartii, au demonstrat ca singurul mod in care ar fi putut fi facuta harta este prin observare din aer. Poate cel mai ciudat lucru este faptul ca prin harta lui Piri Reis au putut fi facute corecturi asupra hartilor din zilele noastre.
Giulgiul din Torino
Giulgiul din Torino, pastrat la capela regala a Catedralei Sfantul Ioan Botezatorul din Torino este o panza din in, in care se crede ca a fost inmormantat Hristos. Este considerat o relicva religioasa inca din Evul Mediu. Pentru credinciosi, este o dovada divina ca Hristos a inviat, iar pentru sceptici este o dovada a celei mai mari farse din istoria artei. Giulgiul are lungimea de 4,36 m, latimea de 1,10 m si este alcatuit din fire de in, tors manual, iar tesatura urzita (tot manual). Pe tesatura apar 2 amprente: partea din fata si cea din spate a unui barbat neimbracat, biciuit si crucificat. Corpul a fost asezat pe spate, pe jumatatea inferioara a giulgiului, petrecandu-se cealalta jumatate pe deasupra. Materialul prezinta numeroase gauri (in prezent peticite), locurile arse la incendiul din 1532 si mai multe pete de apa de la stingerea acestui incendiu. Nimeni nu a reusit sa dovedeasca faptul ca acesta este adevaratul vesmant al lui Iisus din Nazaret, dar imaginea imprimata, care arata trupul ranit al unui barbat este o dovada suficienta pentru credinciosi. In 1988 analize amanuntite, printre care testul cu carbon 14, au stabilit ca giulgiul dateaza din 1325, si ca este una dintre numeroasele relicve false din Evul Mediu, desi misterioasa si complexa. Dupa 20 de ani, o trupa de la canalul BBC a putut fotografia Giulgiul in imagini de inalta definitie, imagini din care reies detalii a caror studiere pune in discutie originea medievala a lintoliului, cu forme si trasaturi in continuare greu de explicat si care continua sa pasioneze experti din toata lumea. Un grup de oameni de stiinta americani si europeni, dintre care unii au participat la analizele efectuate la Oxford, Zurich si Tucson in 1988, afirma ca acele analize ar fi putut da un rezultat distorsionat si solicita o noua analiza definitiva pe cel mai faimos si discutat giulgiu din istorie.
Mecanismul de la Antikythera
Mecanismul Antikythera, asa cum a fost numit, a fost descoperit in anul 1901 de catre un pescar grec, iar de atunci a continuat sa uimeasca oamenii de stiinta din intreaga lume. Enigmaticul calculator antic, descoperit in regiunea Antikythera din Grecia, la inceputul secolului XX, si-a dezvaluit secretele in fata oamenilor de stiinta dupa aproape un secol de cercetari. Acesta nu este altceva decat un mecanism complex, folosit pentru a calculadat Jocurilor Olimpice, se arata intr-un studiu publicat in revista Nature. Asa cum se banuia, calculatorul antic era folosit pentru a calcula cu precizie anumite cicluri astronomice dar, spre supriza cercetatorilor, acesta putea determina si datele la care aveau loc Olimpiadele din vechea Grecie.
Craniile de cristal
A presupune ca Pamantul este singura planeta populata intr-un spatiu infinit este ca si cum ai crede ca intr-un lan de grau, o singura samanta va rodi. Craniile sunt unul dintre cele mai vechi simboluri pentru moarte ale omenirii. Multe dintr- acestea, deformate intr-un mod ciudat au fost descoperite in Mexic si Peru, iar unul dintre ele face acum obiectul unui test de ADN. In diferite parti ale lumii au fost descoperite 13 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure, care au iscat numeroase presupuneri privind existenta extraterestrilor. De foarte multi ani, arheologii si cercetatorii incearca in zadar sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte a caror vechime a fost estimata la aproximativ 1000 de ani, si asta pentru ca ele nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului. Specialistii in prelucrarea cristalelor afirma ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic si este aproape imposibil ca ele sa fi fost realizate de mana unui om.
Bateria de la Bagdad
Prezenta in viata noastra de zi cu zi, bateria a devenit unul dintre acele elemente cu care ne-am obisnuit atit de mult incit uitam sa ne intrebam de unde provine si cum a ajuns in stadiul pe care-l cunoastem astazi. Foarte putini stiu, de exemplu, ca prima baterie a fost inventata in urma cu 2.200 de ani sau ca in anii 1970 se ajunsese in stadiul in care fabricarea bateriilor era pe punctul de a fi sistata. Un borcan din lut de 2.200 de ani, descoperit langa Bagdad, Irak, este cea mai veche pila electrica functionala. Borcanul pare sa dateze din jurul anului 200 i.e.n.. El a fost descris pentru prima data de catre arheologul german Wilhelm Koning, in 1938. In momentul descoperirii sale avea un capac dintr-un material asemanator asfaltului de azi, iar in interior avea o foita de cupru infasurata intr-un tub, care avea la capatul de sus un disc din cupru. O vergea din fier, extrem de subtire, era fixata de capacul de jos si trecea prin centrul tubului de cupru, fara sa se atinga insa de peretii acestuia. Modul de functionare al acestei baterii antice se rezuma in principiu la introducerea de otet sau suc de grapefruit fermentat in borcan. Experimentele efectuate cu aceasta baterie au aratat ca putea genera intre 1,5 si 2 volti. Din nefericire, insa, nici pina astazi nu s-a putut stabili la ce se foloseau aceste baterii.
