Lecţii

Pentru inceput, mi se pare de bun simt a evidentia diferentele ce separa barbatii de femei. Este mai mult decat evident faptul ca, in mod natural, femeile si barbatii au fost inzestrati cu caracteristici diferite. Mai mult, oamenii, in general, sunt inzestrati cu atribute diferite, de aceea se spune ca fiecare este unic in felul sau. Pana acum, numai sofisme, dar ce trebuie sa punctez este faptul ca inegalitatile care ne diferentiaza pe noi femeile de barbati nu trebuie sub nici o forma sa ne diferentieze la nivel social, nu trebuie sa devina motive de discriminare. Este firesc ca o femeie sa nu fie dorita in mod special ca si tamplar, de exemplu, intrucat se presupune ca are mai putina forta decat un barbat. Insa daca ea dovedeste nu numai contrariul, dar mai mult, dovedeste si ca este talentata pentru aceasta meserie, nu vad nici un motiv pentru ca respectiva sa nu aiba sansa de a incerca meseria de tamplar. La astfel de diferentieri bazate pe natura sexului ma refer cand spun ca ele nu trebuie sa conditioneze sansa in viata a unei fiinte umane.

In acelasi sens, chiar daca invatamantul a progresat enorm si astfel femeile au avut acces la specializari in diverse domenii, este statistic dovedit faptul ca ele sunt totusi minoritare in ceea ce priveste
excelenta intr-unul dintre domeniile in care activeaza. Dar trebuie sa ne intrebam si de ce se intampla acest lucru... Sa fie lipsa competentelor egale cu ale barbatilor motivul acestei statistici? Sau oare de vina este presiunea sociala care nu le permite sa isi exprime aptitudinile? Sau poate cercetarea statistica a fost facuta de catre barbati care nu doresc sa isi piarda suprematia? Este greu de raspuns, intrucat probabil motivul inglobeaza cate putin din toate. Mergand mai departe, chiar daca femeile au diplome obtinute cu punctaje mai mari decat barbatii, acestia le-o iau inainte cand vine vorba de prestigiu. De exemplu, un barbat inginer se bucura de mai multa recunoastere decat o femeie inginer, chiar daca aceasta a obtinut la evaluarea cunostintelor un punctaj mai mare. Aceasta se intampla din cauza faptului ca oamenii inca mai gandesc in stereotipuri in ceea ce priveste cele doua sexe. Este adevarat ca stereotipurile vor guverna intotdeauna gandirea maselor, lucru care le face pe cele din urma manipulabile, insa in ceea ce priveste raportul femei - barbati, gandirea sterotipala nu face decat sa umbreasca imaginea femeii in societate. Este normal? In mod cert nu este...

Ce vreau sa spun cu toate acestea este faptul ca munca este in continuare discriminatoare fata de sexe, chiar daca nu in mod declarat. De exemplu, chiar daca nivelul de activitate al femeilor a crescut considerabil incepand cu anii 1970, acestea sunt in mai mare masura victimele somajului, ale joburilor precare si ale angajarii sub nivelul lor de competente, comparand cu situatia barbatilor. Bineinteles ca toate aceste inegalitati se rasfrang si asupra vietii conjugale sii asa ajung la al doilea punct al dicutiei, care vizeaza faptul ca, in viata de cuplu, femeile sunt victimele unor progrese sociale perverse. De exemplu, chiar daca ele si-au castigat mai multa autonomie si independenta in relatiile conjugale datorita scolarizarii si a participarii masive in campul muncii, se regasesc din ce in ce mai multe femei celibatare sau divortate. De ce? Motivele sunt multiple. Unul ar putea fi faptul ca acestea pur si simplu nu mai au timp de o viata personala de succes. Altul ar putea fi legat de barbati: unii dintre ei se simt intimidati de calitatile femeilor si atunci le ocolesc cu desavarsire pe cele care le par puternice si superioare. Totodata, compatibilitatea fragila si dificila dintre maternitate si activitate profesionala au trimis in timp la compromisuri, cum ar fi politicile familiale care le incurajeaza pe femei sa se retraga din campul muncii atunci cand fac un copil. Astfel, femeile sunt puse in situatia de a renunta la cariera si de a se dedica cu prioritate unei vieti domestice. In felul acesta, ele raman tot inegale cu barbatii, insa inegalitatea implica in aceasta situatie si suprimarea independentei.

Chiar si asumarea unei vieti de familie fara a avea si copii inseamna pentru femei un compromis. Este firesc ca putine dintre reprezentantele feminine ale societatii sa aiba forta necesara pentru a avea atat o cariera de succes cat si o viata de familie implinita. Atributiile domestice ale femeii sunt pre-stabilite in a fi mult mai numeroase decat cele ale barbatilor, in timp ce egalitatea dintre femei si barbati presupune ca toti sa munceasca 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. De aici apare o alta inegalitate, daca privim situatia in ansamblu. Sa presupunem ca exista doi oameni casatoriti care muncesc in acelasi loc si au aceleasi activitati. Insa seara, cand ajunge acasa, femeia se apuca de gatit, spalat rufe, calcat si facut curatenie, in timp ce barbatul se relaxeaza in fotoliu la televizor. Este o imagine des intalnita printre cuplurile ce locuiesc impreuna. Apoi, a doua zi, la serviciu, amandoi ar trebui sa aiba acelasi randament, insa nu este asa, intrucat femeia este mult prea obosita pentru a "functiona la parametri optimi". Este normal sa fie asa? Fireste ca nu! Insa aceste situatii se produc tot din cauza stereotipurilor primite prin educatie... Chiar daca noi consideram lumea secolului 21 moderna si deschisa in gandire, trebuie sa stim ca mentalitatea vis-a-vis de patriarhat se mentine inca la mare valoare, astfel marea majoritate a barbatilor inca mai gandesc in termenii caracteristici acestui model social.

Exista totodata si barbati care le trateaza pe femei de pe acelasi nivel cu ei, insa si aici apar situatii nedorite, dar de data aceasta ori din lipsa educatiei si a manierelor, ori din prezenta unor principii de genul : "Daca tot suntem egali si ne spalam rufele separat, atunci sa nu mai ai pretentia ca eu sa iti deschid usa sau sa iti tin scaunul la restaurant!" Bineinteles ca si in acest caz apare o situatie denaturata si anormala. In primul caz, cel al femeii care are cariera, dar traieste si dupa modelul "femeia trebuie sa faca ce fac femeile, iar barbatul trebuie sa fie barbat", femeia sufera din cauza faptului ca i se cer prea multe, iar in al doilea caz sufera pentru faptul ca nu mai este tratata ca o femeie.

Bine ar fi sa se inteleaga corect ideea pe care au dezbatut-o indelung miscarile feministe, care au luptat pentru drepturile femeilor. Este clar faptul ca femeile si barbatii sunt inegali prin natura lor, insa in ceea ce priveste sansele in viata, ar trebui sa aiba drepturi egale. Din pacate, aceasta idee este prost interpretata chiar si de oameni care nu ar trebui sa o inteleaga gresit. Prin urmare, femeile sunt supuse ori sa traiasca in cosmarul determinat de caracteristicile lor biologice, care le plaseaza pe pozitii inegale fata de barbati, ori sunt condamnate sa suporte atitudinea lipsita de consideratie provenita de pe urma propriei lor lupte...