In aceste vremuri de neincredere generalizata, cand nelinistea si deruta se instaleaza usor, criza marilor institutii, printre care si cele religioase, ii indeamna pe multi oameni sa caute noi experiente spirituale. Secularizarea societatii, afirmarea crescanda a individualismului si mondializarea conduc la o explozie a religiilor, credintelor, sectelor. Ofertele de salvare se multiplica pe o piata a religiosului total liberalizata, unde infloresc mixajele, inovatiile, sincretismele, noile misticisme, proliferand, de asemenea, sarlatanii de tot felul ai religiozitatii.
Supranaturalul ia adesea locul divinului si nu mai conteaza nici coerenta, nici Dumnezeul caruia i te inchini: fiecare cauta ceea ce ii face lui bine. Fata de cei 2,1 miliarde de crestini din lume, numarul non-religiosilor, al agnosticilor sau ateilor se ridica la 1,1 miliarde. Budisti sunt 376 milioane, adeptii Baha'i sunt 7 milioane, iar scientologi sunt 500.000. Cifrele sunt oferite de Enciclopedia Britanica.
Budismul Din ce in ce mai multi contemporani sunt atrasi de noi cai spirituale. Cercetatorii constata ca, intre ele, budismul are o pondere insemnata. Ceea ce le ofera aceasta doctrina, pe care o percep nu neaparat ca pe o religie, este o filozofie a detasarii si un raspuns la angoasele existentiale. In Europa, Franta este tara in care budismul a patruns cel mai mult: in 25 de ani, s-au infiintat aproape 200 de manastiri si nuclee de iradiere. Atat tibetanii, cat si budistii zen au aici cele mai importante centre. Si comunitatea practicantilor a crescut: s-a dublat intre 1976 si 1986 de la 200 000 la 400 000 de adepti, pentru ca in 1997 sa ajunga la 600 000.
Aceaste statistici au fost elaborate de Uniunea Budista din Franta (UBF) si validate de Ministerul de Interne. Dupa catolici, musulmani (in jur de 4,5 milioane), protestanti (950 000) si aproape la egalitate cu evreii, budistii constituie al cincilea grup religios al tarii, inaintea ortodocsilor (520 000, dintre care 350 000 sunt armeni). Un sondaj Sofres a relevat faptul ca budismul se afla pe locul al treilea in preferintele spirituale ale francezilor: la intrebarea "Care este religia pe care o preferati?", 5% din cele doua milioane de subiecti in varsta de peste 18 ani s-au declarat pentru budism.
Totul a inceput prin anii 60. Sociologul Frdric Lenoir este de parere ca succesul budismului tine, in primul rand, de prezenta maestrilor tibetani sau zen. Franta a fost in mod special "rasfatata" gratie unor mecena "convertiti", asa cum a fost miliardarul anglo-saxon Bernard Benson care, de la instalarea lui in Dordogne la inceputul anilor 70, a invitat mai multi lama tibetani exilati in India sa vina si sa isi ofere invatatura. N-a trecut mult si imigratia masiva a refugiatilor asiatici - in principal vietnamezi si cambodgieni - a sporit considerabil cifrele din statisticile budismului, caruia ii furnizeaza si astazi peste doua treimi dintre adepti. Nu trebuie sa treaca neobservata si o dinamica extrem de semnificativa: adeziunea crescanda a francezilor, chiar daca acestia nu sunt deocamdata decat cateva zeci de mii.
Fenomenul este prezent in toate categoriile sociale: de la someri la conducatori de mari intreprinderi. Dar apare cu pregnanta in clasele mijlocii de la orase: se constata preponderenta medicilor, cercetatorilor, artistilor, profesionistilor in domeniul comunicarii (invatamant si jurnalistica) si a angajatilor de la diverse firme. De asemenea, femeile sunt atrase intr-un procent sensibil mai mare (in medie 60%) de aceasta religie care este prin excelenta una a non-violentei si respingerii conflictelor.
Baha'i Inca de la inceputurile sale, acum aproape doua secole, credinta Baha'i a sustinut idei revolutionare pentru acea epoca, mai ales tinand seama ca a izvorat dintr-un mediu islamic: egalitatea dintre sexe, compatibilitatea dintre stiinta si religie, relativitatea adevarului (inclusiv a celui religios), unicitatea fiintei umane.
Originar din orasul persan Shiraz, primul sau lider religios, Ali-Muhammad Shirazi (1819-1850), supranumit Bab ("poarta", aluzie la poarta deschisa spre o noua era), declara ca este Mihdi ("cel condus de Dumnezeu"), incarnarea sperantelor escatologice ale musulmanilor siiti. Acuzat de "deviere religioasa", este arestat la Tabriz in 1848, propriii sai adepti crezand pe atunci ca babismul nu insemna decat o simpla reforma a islamului, scrie William S. Hatcher, matematician, filozof si profesor la Universitatea Laval din Quebec, intr-un articol publicat de Le Monde diplomatique.
Scandalul a luat amploare in momentul cand o cunoscuta poetesa, Tahirih, despre care se spune ca a refuzat cererea in casatorie a sahului, a indraznit sa-si scoata in public traditionalul val, anuntand ca nu-l va mai purta niciodata. In plus, ea sustinea egalitatea dintre sexe si ideea sosirii unor noi vremuri pentru umanitate. Noua credinta ameninta intreaga traditie aparata de integrismul islamic, motiv pentru care au urmat represalii sangeroase din partea autoritatilor religioase si politice ale tarii: adeptii masacrati, Bab impuscat, iar Tahirih strangulata.
In acel moment, stafeta a fost preluata de Mirza Husayn-Ali (1817-1892), care si-a luat numele de Baha'u'llah ("gloria Domnului"). Fiu al unor nobili din Teheran, a fost, din cauza credintei sale, exilat la Bagdad, apoi la Constantinopol si, in final, in Palestina. Declarand ca este "cel prin care se va manifesta Dumnezeu", el relanseaza noua credinta, numarul adeptilor crescand. In timpul sederii sale la Bagdad, incepe redactarea unor texte care vor constitui baza credintei Baha'i. Una dintre primele sale lucrari, "Cartea certitudinii" (1853), expune conceptia Baha'i referitor la relativitatea si evolutia fenomenului religios de-a lungul istoriei.
Bazandu-se pe fapte istorice si pe textele sacre ale religiilor mozaica, crestina si musulmana, Baha'u'llah ofera o noua interpretare a vietii colective a umanitatii, interpretare opusa oricarui fel de absolutism sau integrism religios. Credinta Baha'i va fi din acest moment perceputa ca o sfidare nu numai de catre fundamentalistii musulmani, ci de toti integristii, indiferent de religie.
Conform conceptiei lui Baha'u'llah, menirea religiei, care nu trebuie sa fie inteleasa nici ca o credinta, nici ca o ideologie, este aceea de a crea raporturi de adevarata fraternitate intre toti oamenii. De asemenea, asa cum o teorie stiintifica este apreciata dupa rezultatele sale cuantificabile, tot asa o religie, care nu este un scop in sine, trebuie judecata dupa capacitatea ei de a promova iubirea si unitatea intre credinciosi. Ea reprezinta, pe de o parte, o relatie autentica intre Dumnezeu si om si, pe de alta parte, intre toate fiintele umane. In acest cadru, fanatismul nu are loc: o crima ramane o crima, indiferent daca a fost facuta in numele Domnului.
Baha'u'llah a interzis, de altfel, orice recurgere la forta pentru impunerea doctrinei Baha'i, apreciind ca tocmai crimele comise in numele unui ideal suprem reprezinta contradictia interna fundamentala a istoriei umanitatii.
Astazi, credinta Baha'i are aproximativ sapte milioane de adepti in peste 235 de state sau regiuni de pe intreg cuprinsul globului, textele sale fiind traduse, cel putin in parte, in peste 800 de limbi. Din 1948, comunitatea internationala Baha'i a fost acreditata la ONU ca organizatie neguvernamentala. Conform statisticilor, aceasta religie este, dupa crestinism, cea mai raspandita din lume din punct de vedere geografic. In unele state, cum ar fi Brazilia, guvernul a salutat contributia Baha'i la evolutia societatii, dar in cea mai mare parte a tarilor musulmane adeptii acestei credinte sunt persecutati.
Scientologia Cultul tehnicii, mistica intemeierii: Biserica scientologica afirma ca pentru om problema este omul insusi. Ca urmare, ar trebui "eliberat" de imperfectiunile, dependentele si slabiciunile sale. De fapt, de propria sa...umanitate. Pentru a reabilita totusi umanitatea, scientologia propune inlocuirea ei cu "techs", respectiv tehnici capabile sa-i confere putere. Exista "tech" pentru a gandi, a comunica, a vinde, pentru cuplu etc.
Aceste "tech" sunt opera unui american, Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986), prolix autor de romane stiintifico-fantastice, dar si geniu mitoman. El se considera singurul care, cu pretul vietii, a gasit "drumul spre libertatea totala". "Tehnica standard" pe care a dobandit-o datorita acestei experiente este, spune el, "eliberatoare". Dar ea conduce, de fapt, la servitute, caci reduce individul la un ansamblu de tehnici, transformandu-l intr-un specimen a carui identitate se bazeaza pe norme. Scientologia profaneaza astfel ceea ce se considera in general ca sacru (umanul, relatia sociala) si sacralizeaza in schimb profanul (banul, tehnica, piata). Ea propune "tehnici" cu scopul de "a evita jocuri irationale, cum ar fi grevele care perturba productia si bunele raporturi sociale din intreprindere".
Acest tip de discurs este bine primit de multe companii multinationale, fapt dovedit de lungile liste de clienti care utilizeaza, spun scientologii, "tehnicile" lor de studiu - General Motors, Citron, Lancome, Mobil Oil, Epson, Volkswagen etc. - sau de intreprinderile care sprijina Fundatia drumului fericirii - Coca-Cola, McDonald's etc. Cele 17 colegii de administratie "Hubbard", destinate invatarii "tehnicii" managementului, sunt pline de cursanti. Dupa Statele Unite, Marea Britanie, Australia si Elvetia, Rusia are si ea patru asemenea colegii, care pregatesc circa 350 de cadre superioare pe luna. Pana acum, in intreaga lume au fost formate aproape 170 000 de cadre. Biserica pretinde ca are sase milioane de adepti in lume, dar ea ii contabilizeaza pe consumatorii fiecaruia dintre produse (carti, scolarizari): doar cateva zeci de mii de persoane au ajuns pana la nivelurile secrete.
Scientologia are un singur scop: sa conceapa, sa fabrice si sa vanda bunuri de salvare (mantuire). Adeptii sunt formati pentru a recruta la randul lor. In paralel, ei invata sa-si infranga propria rezistenta la cumpararea de produse. La cursuri - propuse si marilor intreprinderi - se preda "vanzarea sacra". Fericirea (religioasa) este aici proportionala cu consumul (comercial).
In spatele fatadei sale religioase, scientologia ascunde o militarizare crescanda. Dianetica se prezenta in 1950 ca o disciplina stiintifica si terapeutica. Ea a suscitat imediat opozitia corpului medical, mai ales a celui din domeniul psihiatriei. Hubbard dezvolta atunci dimensiunea religioasa cu scopul de a beneficia de protectia primului amendament al Constitutiei americane si, evident, de exonerare fiscala. Dupa ce a abandonat, in 1966, conducerea administrativa pentru a se consacra cercetarilor, el se imbarca pe o flotila si infiinteaza "See Org" (organizatie maritima), adevarat ordin paramilitar.
In cosmogonia Bisericii scientologice, oamenii ar fi "thetani" (principiu spiritual nemuritor), care, dupa ce au creat universul, ar fi cazut in cursa propriei creatii. "Thetanul", redevenit "operant" ("OT"), ar domina materia, energia, spatiul si timpul. Pentru aceasta, adeptul trebuie sa se purifice de toxinele, drogurile si radiatiile sale, apoi de "telurile gresite" (obiective ce nu sunt "tech"), de "valentele" sale (identitate culturala, imagini impuse in cadrul familial, prietenii ne-"tech"). Astfel, el descopera in cursul "nivelurilor secrete" ca nu este singur in fiinta sa, ci ca mii de alte identitati au venit sa convietuiasca in el acum cateva "trilioane de ani". Va trebui sa se debaraseze de ele prin intermediul unei forme de exorcism "tech", care nu are sfarsit.
Scientologia raspandeste o ideologie a refuzului slabiciunilor, a dispretului fata de tot ce este slab. De aici critica sa la adresa statului-providenta si a sindicalismului, dar si a propunerilor de management. Se vrea apolitica, dar propovaduieste un ultraliberalism nedemocratic. Considera ca democratia (gandirea colectiva) este o manifestare a "mentalului reactiv" (un fel de subumanitate a noastra).
Ca toate celelalte evaluari scientologice, aprecierile politice sunt redate printr-o valoare numerica pe "scara tonurilor". Stapanirea a 40 de "niveluri de ton" iti permite sa influentezi starea psihica a subiectilor. Oamenii aflati sub nivelul 2,0 ar trebui privati de drepturi civile. Subversiunea "rosie" ocupa locul cel mai de jos (intre 1,1 si 1,3 pe "scara tonurilor") pentru ca preconizeaza sisteme de asistenta distrugatoare pentru initiativa privata si bogatie.
