Definitie Termenul de fobie, atat pentru psihiatru, cat si pentru omul de pe strada, semnifica o frica de o intensitate extrema, persistenta, sesizata de catre subiect ca fiind irationala. Aceasta este determinata de prezenta sau doar anticiparea prezentei unui obiect, vietate sau situatie.
Conceptul de fobie, spre deosebire de alti termeni care sunt folositi in psihiatrie dar si in limbajul de zi cu zi, se distinge prin folosirea lui corecta, foarte aproape de semnificatia "stiintifica".
Genetica fobiilor Cercetatorii vorbesc despre o anumita genetica a fobiilor, mai ales ca in studii s-a remarcat ca aceasta este mai frecventa in cazul gemenilor identici (monozigoti). Exista insa si explicatii psihologice ale aparitiei fobiei - curentul comportamentalist explica aparitia fobiilor pe modelul invatarii conditionate (noi cu totii ne amintim de Pavlov si cainele lui, si cum s-a conditionat reflexul salivarii la un alt stimul decat mancarea, respectiv aprinderea becului). Astfel, obiectul fobogen (de exemplu, sobolanul) ar putea fi un stimul conditionat dintr-un reflex al fricii constituit candva in existenta noastra (in copilarie, un sobolan grabit ne-a taiat calea si am tras o sperietura zdravana).
Reactia la expunerea la stimul este de multe ori exagerata, in neconcordanta cu realitatea. Senzatia este de frica profunda care invadeaza persoana, chiar si atunci cind "expunerea" este mai degraba simbolica - persoana doar priveste un film in care apar sobolani sau aude o discutie despre rozatoare. "Cea mai veche si mai puternica emotie a omului este SPAIMA.? (H.P.Lovecraft, scriitor american)
De ce ti-e frica... Desi spaima pare a fi una singura, fobiile se pot imparti in categorii: Fobiile simple. Exemplele cele mai frecvente sunt fobia de insecte, serpi, injectii, sange, microbi, fenomene naturale (tunetele si fulgerele), insa lista este inepuizabila (vezi si tabelul din articolul de fata, in care sunt mentionate o serie de fobii particulare).
Alaturi de fobiile simple mai pot fi mentionate doua categorii aparte: - agorafobia , care reprezinta o frica de spatii din care ar fi dificil de iesit sau in care ajutorul altei persoane ar fi greu de obtinut. Persoana agorafoba se teme de situatii in care trebuie sa treaca (singura sau chiar insotita) prin piete aglomerate, cinematografe sau stadioane. Consecinta agorafobiei este evitarea acestor spatii sau limitarea iesirilor din spatiul "sigur" (cel mai adesea propria casa).
- fobiile sociale reprezinta frica insotita de tendinta imperioasa de a evita situatiile in care persoana se teme ca ar putea fi judecata sau analizata pentru felul in care se poarta. Fobiile sociale comune includ aspecte cum ar fi: frica de a vorbi (sau de a nu spune lucruri "prostesti" in spatii publice), de a manca in public, de a scrie in public, de a utiliza toalete publice.
Cati oameni sunt afectati? Agorafobia, a carei prevalenta este raportata in numeroase studii fiind intre 5 si 7%, e mai frecventa la femei. Fobia sociala are o prevalenta cuprinsa intre 2 si 10%, in functie de diferentele culturale sau de cele de metodologice dintre diferitele studii. Desi mai intalnita la femei, barbatii apeleaza adesea la ajutor de specialitate, poate si datorita faptului ca fobia de acest gen are un impact profund asupra functionarii profesionale. In ceea ce priveste fobiile simple, ele par a fi foarte frecvente, insa persoanele afectate apeleaza extrem de rar la ajutorul psihologului sau al psihiatrului, doar in cazul in care le afecteaza unul din aspectele vietii personale (functionarea profesionala sau ocupationala).
Ce se intampla in fobii? Ce face ca frica sa depaseasca limita eficientei si sa devina o emotie dezadaptativa, iar uneori chiar invalidanta? Frica aceasta nerealista si exagerata poate fi explicata ca raspuns la un stimul ce are un oarecare potential de a fi periculos. Este "normal" sa ne temem de traznete sau de cutremure, sa nu ne simtim confortabil in preajma unui sarpe sau a unui paianjen urias, paros si ostil. Cand spunem ca este "normal", ne referim in special la normalitatea bravilor nostri stramosi, care erau amenintati la tot pasul de serpi, paianjeni si stihii care le faceau viata un chin. Acesti stramosi s-au hotarat, mai mult sau mai putin constient, sa ne faca un "cadou" evolutionist, sa inscrie undeva, in codul nostru comportamental, cuvantul pericol, pe care il asociem cu anumite vietati sau evenimente (apropo, ati cunoscut pe cineva care sa aiba o fobie de mielusei sau de cer senin?).
Manifestarile fobiei Nu orice spaima de moment poate fi catalogata drept fobie, nici spaimele permanente nu sunt fobii. Asa ca, sa vedem in ce fel se manifesta fobiile. Pot aparea fenomene de derealizare (sentimentul ca lucrurile se desfasoara ca intr-un film, intr-un plan ireal), fenomene de depersonalizare (sentimentul ca esti un actor in propria situatie, ca nu esti cu totul acolo), precum si senzatia de pierdere a controlului, teama de a nu innebuni, teama de a nu muri. Aceste manifestari descriu o criza de anxietate, sau un atac de panica, si desi agorafobia, fobiile specifice si fobia sociala apar in contexte diferite, trairile unei persoane in situatia fobica sunt similare. Exista o serie de manifestari fizice ce insotesc senzatia de frica:
* accelerarea batailor inimii sau palpitatii; * cresterea frecventei respiratiilor sau senzatia de disconfort toracic; * transpiratii; * greata sau disconfort abdominal; * senzatia pierderii echilibrului, ameteli, vertij; * tensiune musculara; * parestezii (intepaturi) ale membrelor.
In toate aceste situatii, persoana percepe teama ca fiind exagerata si irationala, insa nu o poate controla altfel decat prin evitarea situatiei fobice. De altfel, de cele mai multe ori, aceste evitari devin problema in sine. De frica fricii, persoana ajunge sa-si restringa posibilele contacte cu obiectul fricii. si, cu cat spaima este mai importanta, cu atit comportamentele de evitare sunt mai complexe si mai extinse. Nu sunt rare cazurile in care, o data ce seria evitarilor ia amploare, persoana ajunge sa fie tintuita la domiciliu, considerat singurul bastion "sigur" in lupta cu obiectul fobic. De-abia atunci cand situatia scapa de sub control, cand cei din jur se alarmeaza de amploarea comportamentelor de evitare, este posibil ca persoana sa faca apel la ajutor de specialitate.
Peste 50% dintre adulti au macar o frica specifica: de serpi, paianjeni, sobolani sau de cutremure.
Ce se poate face? Vestea cea buna e ca aceste tulburari au leac, iar frica poate fi tinuta sub control... Tratamentul fobiilor dispune actualmente de o serie de medicamente, utile in special in tratamentul agorafobiei si al fobiei sociale. Unele antidepresive si-au dovedit eficacitatea, conform unor studii clinice. Anxioliticele pot reduce o parte din manifestari si pot incuraja persoana sa se adapteze mai bine la "ideea" de nesiguranta in prezenta stimulului fobogen.
Pentru fobiile simple (specifice), cea mai indicata cura este psihoterapia. Principiul terapeutic este simplu (ii rog pe cei care au mici probleme fobice sa nu citeasca in continuare) - "cui pe cui se scoate", sau, mai precis, ti-e frica de sobolani, vei ajunge sa socializezi cu rozatoarele mai mult decat oricine din cei din jur. Necesitatea terapiei este insa dictata, in cazul fricilor specifice, de valoarea ei adaptativa. Putem trai mult si bine cu o frica de serpi veninosi atita timp cat probabilitatea de a-i intalni pe asfaltul din orasul nostru este extrem de redusa. Daca urmeaza insa sa te muti intr-un loc izolat, pe valea Cernei de exemplu, unde misuna pe stanci colonii intregi de vipere si daca fobia este singurul impediment care sta in calea mutarii, poate ar trebui sa te gandesti la psihoterapie... Download aici
