Lecţii

Racheta din desen are flacari galbene ce o propulseaza sprinten prin spatiu infinit. Vedem frecvent, spre exemplu in serialul Star Trek sau in saga Star Wars, cum anumite nave explodeaza atunci cand sunt bombardate cu lasere sau alte arme futuriste. Stim prea bine ca o explozie de asa natura trebuie intretinuta neaparat de oxigen, altminteri nu e posibila. Dar de unde oxigen in spatiu? Asadar, toate exploziile acelea spectaculoase nu sunt deloc reale si, chiar intr-un SF, nu se potrivesc deloc cu legile fizicii, nici cu cele ale bunul simt cinematic...

Star Trek a fost un serial extrem de indragit in toata lumea. Ne vom lega totusi de el pentru ca unele aspecte nu sunt tocmai verosimile, lasand la o parte exploziile deja amintite. In partea din stanga a pozei il vedem pe Spock, jumatate om, jumatate vulcanian. Incrucisarea s-a facut pe Vulcan, rasa obtinuta avand unele particularitati: este vegetariana, are organele altfel plasate, sprancene drepte si ridicate si urechi ascutite. Dar daca ne gandim la compatibilitati si posibilitati de incrucisare intre specii diferite, realitatea ne spune mereu ca nu exista sanse de concepere a unui organism hibrid. E ca si cum ai combina un om cu o maimuta superioara. Nu merge, chiar daca ideea este cat se poate de interesanta.

Einstein, Hawkins si altii ne-au spus cum masa curbeaza spatiul, corpurile cu dimensiuni diferite tind sa se lase mai greu, sa aiba o alta gravitatie, bineinteles asta si in functie de interactiunile cu alte corpuri. Pamantul are o anumite forta gravitationala, Luna cu totul alta si tot asa. De ce atunci mai toate filmele SF in care apar planete felurite au mereu aceeasi gravitatie ca Terra? Oamenii se simt absolut la fel, se misca la fel si actioneaza de parca nici n-ar fi la multi ani distanta. Se intampla la fel si pe Pandora, in Avatar...

Multe filme exploateaza ideea de calatorie cu viteza luminii pentru a ajunge intr-o galaxie indepartata. Doar teoretic, deplasarea intre doua puncte aflate la ani lumina distanta este posibila prin tunelele descrise de Steven Hawkins, asa numitele gauri de vierme. Celalalt tip de deplasare cu o propulsie mai mult sau mai putin avansata, intalnit frecvent in filme, nu prea este posibil. Numai daca ne raportam la formula lui Einstein E=mc² , observam ca pentru o masa oarecare, cantitatea de energie folosita pentru a atinge viteza luminii (aproximativ 300.000 km/s) trebuie sa fie uriasa. Nu prea e verosimil sa lasi lumina in urma cu nava ta...

Sunetul se transmite foarte bine prin aer sau apa. Cand vorbim de spatiu, lucrurile stau cu totul diferit. Cand doua nave inamice stau pe pozitii si incep dintr-o data sa traga una in alta, auzim cum scuturile cedeaza, anumite componente se desprind si in final, o explozie uriasa se produce. Toate se intampla cu sunete. Gresit. In spatiu nu se propaga niciun sunet. Singurul film care tine cont de acest lucru este 2001: Odiseea spatiala.

Comunicarea dintre oameni si extraterestri depaseste uneori si puterea de intelegere a extraterestrilor. Ne trezim cu conexiuni realizate in cateva minute. Ba stiu si engleza multi dintre ei. Na'vi stiau foarte bine engleza. De ce nu se ia in calcul ca o fiinta de pe alta planeta nu trebuie neaparat sa aiba acelasi tip de comunicare ca cel al oamenilor? Ei pot comunica telepatic, fara sa utilizeze vazut si auzul. Sau prin orice alt mijloc pe care noi nu-l putem intelege. E un cliseu care trece repede neobservat, pentru ca filmele sunt vazute dintr-un punct de vedere foarte comercial.

Planetele noi sunt foarte interesante in filmele SF. Cum se ajunge acolo, mediul este absolut identic peste tot. In Star Wars asa se intampla. In Star Trek la fel. Fara ecosisteme, fara poli schimbati. Nu. Numai praf, roci, grote. Sau aceeasi vegetatie peste tot...

Comunicarea instantanee, intre doua puncte foarte indepartate e perfect posibila in filme. Se fixeaza anumite frecvente radio si gata, convorbirea este realizata. Gresit. Un exemplu excelent este filmul Contact, care se abate de la aceasta "traditie". In Contact, pe masura ce camera se indeparteaza de Pamant, undele radio se sting incet-incet. In alte filme gen Star Trek, conducatorii de echipaje vorbesc nestingherit, chiar daca se afla la ani lumina departare unul de altul...

Oamenii arata asa cum arata pentru ca traiesc in anumite conditii si au evoluat pe baza acestor conditii. In Star Trek, toti extratesrestrii aratau in linii mari ca oamenii. Unii aveau increscente pe frunte, altii urechi ascutite sau diferite semne pe tample. Frumos. In marea lor majoritate, filmele promoveaza extraterestri cu ochi, nas, gura, urechi si membre. De ce asa? Pe o planeta diferita de Terra, formele de viata vor fi cu totul altele...