De 1 iunie, zeci de copii cu flori în mâini şi lacrimi în ochi şi-au
revăzut mamele. Unii, după o despărţire de câteva luni, alţii — de
câţiva ani. Pentru Penitenciarul de la Rusca, a devenit deja o tradiţie
ca de Ziua Internaţională a Copilului majoritatea dintre cele 265 de
femei aflate în detenţie să-şi petreacă o parte din această zi în
compania propriilor copii minori.
Pentru Andrei Velesco, această zi a fost cea mai importantă din viaţa
lui. O surpriză mai mare decât întâlnirea cu mama sa nu era posibilă.
De 16 ani, el doar a sperat că are o familie, pe care într-o bună zi va
avea şansa s-o întâlnească. Băiatul a fost abandonat la naştere, a
crescut la orfelinat, iar de la vârsta preşcolară se află la
şcoala-internat din oraşul Hânceşti.
În prima zi din această vară, băiatul şi-a văzut pentru prima dată
mama şi sora, ambele deţinute. Faptul că acestea se află într-o
instituţie de detenţie nu l-au întristat pe copil. Pentru a fi posibilă
această regăsire, timp de câteva luni au lucrat din greu angajaţii de la
şcoala în care învaţă şi mai mulţi activişti din sectorul non-guvernamental.
«Este trist fără mamă»
«Nu mi-am dorit niciodată acest copil. Aveam nepoţi de seama lui. Nu
am reuşit să fac avort, iar după naştere nici nu l-am văzut. Soţul meu a
fost la Cernobâl şi mi-a spus să nu aduc acest copil acasă, pentru că
nu va fi sănătos, şi nu a dorit să-l primească. Regret sau nu, acum e
altceva, sunt alte gânduri», a povestit Nina, mama băiatului. De 11 ani
i-a decedat soţul, iar de cinci ani se află împreună cu fiica ei în
detenţie. Ambele pentru o infracţiune economică.
Sora băiatului, Marina, deşi are două fiice, una de seama lui Andrei
şi una cu un an mai mare, când se afla în libertate, a încercat să dea
de urmele lui, pentru a-l înfia. «L-am căutat o singură dată, când avea
jumătate de an. Mi s-a spus că băiatul va fi înfiat şi că nu are rost
să-l mai caut. Aşa am şi făcut», povesteşte sora.
Emoţionat, de cum a intrat în încăperea în care se afla familia sa, a
spus că vrea să-şi cunoască mama. Deşi aceasta avea rezerve, a răspuns
blând la îmbrăţişarea feciorului, care a cuprins-o fără a aştepta vreun
cuvânt. «M-am rugat la Domnul. Mă culcam seara şi plângeam, vroiam să-mi
găsesc părinţii, măcar pe mama. Până în ziua de azi n-am ştiut nimic de
ea. Este trist fără mamă, fără tată. Simt o mare bucurie acum», şi-a
împărtăşit copilul emoţiile.
