"Gustul de cearta este o nebunie, caci fiind cu mintea la
pierderile dusmanului nostru, scapam din vedere propriile noastre
interese”
Nu am inteles niciodata de ce se cearta oamenii. Pentru ideile lor,
pentru a iesi in evidenta, pentru a starni interes, curiozitate, pentru a
se arata mai destepti, pentru ca sunt nervosi, stresati? Fenomenul de
cearta este prezent in toate domeniile si cu cat este mai amplificat cu
atat efectele sunt mai mari.
Sa ne gandim de exemplu la vedete. De ce se cearta vedetele si mereu
apar in revistele de scandaluri? Din nestire? Credeti ca ele sufera cand
se scrie ceva urat? Eu cred ca fiecare consilier de imagine, al
fiecarei vedete trebuie sa invete acea persoana ce este bine sa faca si
ce nu. Cand nu mai este in centrul atentiei, sa vina mereu cu ceva nou,
sa jigneasca pe cineva, pentru a aparea pe prima pagina. Asa ca in cazul
vedetelor am aflat scopul certurilor: bani si vedetism.
Dar prietenii? De ce se cearta? In primul rand pentru ca stiu unul
despre altul lucruri si secrete intime, pe care nimeni altcineva nu le
stie. Pentru ca atunci cand nu sunt impartite ideile incep sa se strige
tot felul de idei care ar trebui pastrate. Atunci cand exista o cearta
se gasesc toate lucrurile rele, toate slabiciunile, si ne face sa parem
mai puternici, mai increzatori, mai stapani pe sine. Cel putin acesta
este cazul meu. Suferinda de lipsa de incredere in sine, atunci cand ma
cert, indiferent cu cine, prind o doza de curaj si incredere, cum ca as
putea duce discutia la bun sfarsit, de partea mea. Nu este deloc un
lucru bun sau o calitate, este mai degraba o masca impotriva realului, a
sensibilitatii.
Nici nu se mai pune problema de cearta in grup. Baietii se cearta
pentru fete, pentru iesirile in oras, unii vor in discoteca, altii vor
un fotbal pe sintetic. Fetele se cearta la terasa, una vorbeste prea
tare, una vrea sa agate tipii de langa, alta sta linistita si asteapta
sa plece acasa. Pe langa factori acestia minori, mai apare cearta pentru
liderul grupului. Care zbiara mai tare acela ar trebui sa ia decizii.
Cred ca aceste certuri pentru putere in grup sau in societate provin din
lipsa atentiei de acasa. Cred ca un copil care se manifesta urat la
scoala vrea sa fie bagat in seama de cat mai multa lume, sa se faca
apreciat pentru prostiile pe care le face, pentru ca acasa ii lipseste
atentie, iar la scoala simte nevoia de a isi exclama aceasta dorinta de a
il aprecia cineva. De aici rezulta, ca cei colerici nu sunt deloc
fericiti. Norocul este de partea sangvinilor.
Un subiect mai delicat ar fi cearta intre cupluri. Poate proveni din
gelozie, frica, obsesie, pasiune. Cred ca este cearta cea mai inutila
daca ia amploare. Mi se pare trist sa te certi cu cineva, iar cand ai
nevoie de acea persoana, sa iti intoarca spatele, doar pentru ca i-ai
facut ceva cu o zi inainte. Exista certuri si certuri! Unele grave, unde
lipseste stapanirea si unde sentimentele incep sa fie de posesie fara a
se mai gandi la motivul adevarat pentru care doua persoane ar trebui sa
fie impreuna. Altele sunt certuri nevinovate, in care mancarea e un pic
cam nesarata, in camera e un pic cam dezordine, ceapa pe care a
cumparat-o este stricata, fasolea este prea marunta. Acea cearta cand
inchizi buzele si nu vrei sa te lasi sarutat, dar in sufletul tau ai
bucuria de a vedea acea persoana ca incearca sa te impace, ca nu te
trateaza cu indiferenta, sau ca nu iti raspunde intr-un mod agresiv.
Cearta in cuplu de multe ori este folositoare pentru a afla dorintele
celuilalt, pentru a spune ce ne-am dori cu adevarat, atata timp cat una
din persoane este dispusa sa ramana calma si cu zambetul pe buze, atata
timp cat ajungi sa te certi de unul singur, iar a doua zi razi prosteste
de acel motiv. Este o lama cu doua taisuri. Cearta poate aduce
despartire, departare, atunci cand este exagerata, retinuta, reamintita
mereu, dar tot ea mai poate aduce bucurie, impacare, zambete.
Daca am incercat sa descopar motivele pentru care oamenii se cearta,
si care sunt destul de multe, iar fiecare sfarsit de paragraf ar fi
necesitat cate un etc, ma intreb cum putem rezolva. In mod sigur, o
cearta grava nu se rezolva cu "imi cer scuze”, si cu o floare adusa
acolo, ca poate, poate se uita. Nu zic ca nu este necesar, insa este
doar in inceput. Daca iti pare cu adevarat rau pentru certurile pe care
le cauzezi, trebuie sa demonstrezi in fapte, gesturi, o perioada mai
lunga de timp, sau intr-o perioada mai scurta adca stii sa persisti. A
inchide un telefon sau a te izola in casa, nu poate fi niciodata
varianta buna. Depinde de persoana cu care te certi: daca tii cu
adevarat la acea persoana, indiferent de cine a gresit, ar trebuie sa se
imparta la doi toata vina, sa se renunte la orgolii, si sa se evite
alte posibile conflicte. Daca nu tii, in orice moment te poti intoarce
cu spatele, poti pleca nepasator unde ai treaba, cu cine ai treaba, sa
te trezesti peste cateva ore ca vrei sa ceri iertare, atunci cand deja
ideile si suferintele sunt mult mai mari pentru a fi iertate.
Ca un PS la acest articol, cred ca multi oameni se mai cearta si din
plictiseala. Sunt acei oameni carora li s-a urat cu binele, care s-au
plictisit sa fie totul perfect si banal, si se cearta de dragul de a se
impaca. Oameni lipsiti de orgoliu, de idei, de sentimente, oameni
plictisiti si stresati de viata. Tot inainte!
