Lecţii

Am auzit de nenumărate ori că alimentaţia ar trebui să-i ofere organismului energia şi substanţele nutritive necesare fără să-l suprasolicite, în caz contrar existând riscul unor boli precum cele de inimă sau cancerul. Cu toate astea, o mare parte din dieta zilnică este alcătuită din chimicale periculoase.

Autorităţile naţionale şi internaţionale permit folosirea în industria alimentară a aproximativ 300 de aditivi, recunoscuţi pe plan global sub numele de E-uri, care fac mâncarea să arate mai bine, să aibă un gust mai plăcut şi să reziste timp îndelungat pe rafturile magazinelor, toate astea la un preţ atractiv.

Ce-i drept, o parte din E-uri provin din surse naturale şi nu reprezintă un risc pentru sănătate. Dar majoritatea coloranţilor, îndulcitorilor, aromelor artificiale sau „identic naturale", conservanţilor, acizilor, agenţilor de maturare, de înălbire şi emulsificatorilor sunt produse sintetice, de laborator, folosite mai ales în produsele industrializate.

Desigur, regulile impuse de autorităţi prevăd ca niciun aliment să nu conţină cantităţi periculoase dintr-un anumit aditiv. Cu toate acestea, adunând cantitatea unui anumit E din mai multe alimente consumate de-a lungul unei zile, ajungem uneori să depăşim cu mult nivelul „sigur" de aditivi şi, prin urmare, ne punem în pericol sănătatea.