G. Stanlez Hall, prima persoană care a studiat adolescenţa în mod
ştiinţific, a denumit-o ca fiind o perioadă de "furtuni şi stres”. El o
descrie ca fiind caracterizată şi de mari transformări în plan fizic,
mental, moral şi emoţional, perioadă în care ambele sexe se confruntă cu
"puseul de creştere”.
Mulţi psihologi consideră adolescenţa ca fiind perioada de viaţă
dominată de cea mai puternică criză din întreaga dezvoltare a fiinţei
umane.
Ca psiholog practician, aş putea spune că întreaga existenţă a omului
este caracterizată de diverse crize ce ţin de etapele de viaţă, de
personalitatea noastră în neostoita ei devenire şi/ sunt create de
diversele provocări ale vieţii. Cu certitudine, există şi adolescenţi
care nu trăiesc adolescenţa ca pe o criză, ci ca pe o etapă de vărstă
mult visată în care îşi împlinesc visele legate de vocaţie cu cele de
autonomie, prietenie şi dragoste învăţând şi jucând diverse roluri.
Climatul familial sanogen, modul de relaţionare cu părinţii,
înţelegerea şi atenţia acordată adolescenţilor de către părinţi,
canalizarea energiei spre descoperirea şi punerea în valoare a
aptitudinilor, joacă un rol decisiv pentru dezvoltarea armonioasă a
personalităţii acestora. La fel de importante sunt contextele de viaţă
şi cultura, cu impact deosebit asupra modelării comportamentului
adolescentului.
În calitate de părinte mi se pare esenţial să subliniez faptul că
adolescentul îşi caută o identitate în această etapă şi că este foarte
important să ne simtă aproape de el, să se simtă iubit, înţeles şi să
fie sigur de suportul nostru în momentele sale dificile.
Dar adolescenţa nu poate fi înţeleasă secvenţial, ruptă de etapele
anterioare de viaţă, ci în continuitatea acestora, după cum şi
posadolescenţa şi tinereţea, nu pot fi văzute altfel decăt în
prelungirea adolescenţei. De aceea, dragă părinte, modul de relaţionare
şi comunicare cu copilul tău trebuie văzut în mod longitudinal. Relaţia
parinte - copil începe încă din prima zi de viaţă şi se construieşte cu
migală pe tot parcursul existenţei noastre.
Un rol important îl are comunicarea deschisă, sinceră şi stabilirea
unui contact vizual corespunzător cu copilul tău. Din păcate, tot mai
mulţi părinţi alocă foarte puţin timp pentru prezenţa în familie,
petrecerea timpului cu copiii săi şi prin urmare, comunicarea lasă
foarte mult de dorit. Scuza lansată de părinţi este adesea "criza de
timp” din cauza serviciului, a implicării în afaceri, a descompletării
familiilor prin plecarea în străinătate a unuia sau chiar a ambilor
părinţi pentru un căştig financiar mai bun.
