Încă din cele mai vechi timpuri se ştie despre plăcerea deosebită a delfinilor de a asculta muzică. Este foarte cunoscută legenda cântăreţului Arion din Grecia antică, legendă care ilustrează plăcerea delfinilor de a asculta muzică.
Se spune că legendarul cântăreţ participase la un mare concurs de muzică, pe care îl şi câştigase. Se întorcea din Sicilia încărcat de daruri preţioase. Lăzi pline cu bijuterii, pietre preţioase, pânzeturi fine, toate primite de la admiratorii pe care-i uimise cu vocea lui, îl însoţeau pe vestitul cântăreţ. Văzîndu-i comorile, marinarii de pe corabie s-au hotărît să-l prade şi apoi să-l omoare sau să-l arunce în mare.
Dar Aarion a descoperit planul criminal şi a înţeles că nu se putea opune acelor oameni răi. El a cerut să i se îndeplinească o ultimă dorinţă, anume, să i se dea voie ca înainte de a fi aruncat să mai cânte odată. Rugămintea i-a fost acceptată.
Glasul lui Aarion răsuna trist şi parcă era mai frumos ca niciodată. Delfinii auzindu-i cântecul, spune legenda, s-au adunat în jurul corăbiei să-l asculte. Ascultau nemişcaţi, ca vrăjiţi. Când Arion a fost aruncat de pe navă, delfinii s-au strâns în jurul lui, iar unul dintre ei l-a luat pe spinare şi l-a purtat până la ţărm.
Scena a fost pictată pe un vas în formă de cupă, ce s-a păstrat până în zilele noastre şi-l prezintă pe cântăreţ călare pe un delfin, cu lira în mână.
Plinius cel Bătrân scrie şi el că delfinilor le place să asculte muzică şi că se apropiau de ţărm ori de câte ori erau petreceri. De asemenea el mai arată că delfinii au chiar şi preferinţe, orga de apă fiind instrumentul care-i atrăgea cel mai mult.
Pescarii, ca şi marinarii, ştiu că delfinii sunt atraşi de anumite sunete şi în acest fel reuşesc să-i facă să vină pe lângă nave. Uneori marinarii îi «chemau» bătând într-un anume fel în bordajul de lemn şi de cele mai multe ori ei se apropie, urmărindu-i pentru un timp, ca apoi să dispară în adânc sau să rămână în urmă.
Se cunosc şi cazuri când delfinii s-au adunat în jurul bărcilor unor pescari care aveau aparatele de radio deschise pe emisiuni de muzică şi au părăsit locul numai atunci când muzica a încetat.
Se mai spune că delfinii preferă melodiile vechi, de tipul valsului. Imaginate sau adevărate, toate aceste caracteristici ale delfinilor îi fac pe aceştia să fie atracţia delfinariilor, precum şi a spectacolelor pentru copii. Se crede chiar că delfinii ar putea ajuta în vindecarea unor boli ale copiilor, cum ar fi autismul.
Mai aflaţi că...
... unii specialişti spun că delfinii imită uneori vocea omului. ... delfinii execută acrobaţii spectaculoase, putându-se sincroniza câte doi sau chiar mai mulţi.
... creierul delfinului seamănă cu creierul omului. Ca proporţie între greutatea corpului şi greutatea creierului, delfinul se află pe locul 2 după om. Creierul omului este cam de 50 de ori mai uşor decât corpul său, creierul delfinului este cam de 70 de ori mai uşor decât corpul său, în timp ce la elefant , creierul este de 700 de ori mai uşor decât corpul. Trebuie avut în vedere că performanţele creierului depind de multe alte aspecte, cum ar fi numărul şi adâncimea şanţurilor care îl străbat.
... în cadrul unor cercetări submarine delfinii au fost folosiţi ca „poştaşi”, ducând diferite obiecte scafandrilor.
... se spune că dacă un delfin înoată alături de un scufundător şi apare un rechin, delfinul anunţă din timp primejdia.
... delfinii descoperă bancurile de peşti cu ajutorul ultrasunetelor pe care le emit, fiind adevărate „radare”.
... delfinii nu au nevoie de ochi pentru a se orienta, ei descoperă lucruri de fineţe, atât pe lumină, cât şi pe întuneric.
