Poziţia ochilor dezvăluie cum gîndim [română/text]
Cum pot sti parintii, profesorii, sotul sau sotia daca tu minti? Doar prin simplu fapt de a te privi? Ei bine ei ti-au invatat tiparele comportamentale. Poate e privirea din ochii tai, sovairea ,o anumita grimasa sau ceva poate nedefinit , dar ei stiu. PROGRAMAREA NEUROLINGVISTICA se ocupa cu tiparele comportamentale iar unul dintre aceste prime tipare este tendinta de a privi intr-o anumita directie atunci cind te gindesti la un anumit lucru.
Mai mult, oamenii in general privesc:
- in sus si in dreapta sus atunci cind isi amintesc ceva cunoscut;
- in stinga sus atunci cind construiesc o imagine;
-lateral stinga, pentru un sunet cunoscut;
- in stinga jos atunci cand se poarta un dialog interior;
- in dreapta jos pentru ati exprima sentimentele.
Toate aceste lucruri furnizeaza informatii despre cum gandeste cineva si nu despre ce gindeste. La ce foloseste aceasta cunoastere a tiparelor vizuale?
De exemplu, daca incercati sa va convingeti copilul sa-si faca ordine in camera iar el priveste in dreapta sus, atunci probabil ca isi construieste o imagine neplacuta, cum ar arata el facind curat in camera. Daca continuati sa ii demonstrate ce bine se va simti atunci cand isi va aranja camera nu il veti convinge. Dumneavoastra incercati sa faceti apel la gasirea unei solutii de rezolvare a problemei, in timp ce el vede doar problema si nu solutiile.
Daca ati putea sa recunoasteti diferenta intre cum gindeste el si cum ginditi dumneavoastra si sa-i spuneti cat de bine si frumos ar arata camera lui aranjata ati avea sanse mai mari sa il motivati si sa il faceti sa actioneze. Posibilitatea de a recunoaste daca cineva gindeste in termini vizuali, auditivi sau emotionali va permite sa gasiti si sa va puneti in rezonanta cu respectiva persoana. Astfel comunicarea reciproca se va optimiza prin folosirea aceluiasi tipar senzorial de gindire.
