Cand ramane intre patru ochi cu proaspatul urmas, barbatul are o
revelatie: bebelusul nu se regleaza si nu se conduce precum masina si
nici macar nu este insotit de instructiuni de folosire. Micul indrumar
oferit de "mami" ii scoate din impas pe neajutoratii tatici.
Oricat de descurcaret ai fi, noile responsabilitati de parinte pot
scoate la iveala slabiciuni si stangacii pe care nu le banuiai. Nu te
impacienta! Ai nevoie doar de putin rodaj si ceva mai multa rabdare.
Chiar daca invidiezi instinctul matern cu care e dotata consoarta ta,
vei descoperi curand ca tot ce face ea pentru copilasul vostru poti
face si tu. Desigur... cu exceptia alaptatului.
Ia-l in brate
Intr-adevar, e pretios si mic cat un bibelou, dar fii convins ca nu
se sparge. Ridica-l usor din patut si adu-l aproape de pieptul tau,
tinandu-i cu mana capsorul inca nesigur. Plimba-ti degetul urias pe
obrajorii de catifea, priveste-l in ochi si vorbeste-i "ca de la om la
om". Vei avea bucuria sa-ti raspunda cu cateva gangureli... sau sa
ridice glasul la tine, semn ca are ceva de obiectat. Drept impacare,
asteapta-te sa-ti stranga in pumnisor si sa traga cu o forta de care
vei fi deja mandru, nasul, parul sau urechea.
Schimba-i scutecul
Repari tu prizele si te incurci la impaturitul unui chilotel cu
arici? Nu se poate! Mai incearca o data si foloseste-ti intreaga putere
de convingere ca sa-l determini pe zvapaiat sa stea locului. O jucarie
clatinata prin fata ochisorilor, o strambatura simpatica pe chipul tau
sau cateva tocaituri si sunete nearticulate, inspirate din limbajul
porumbeilor, il vor ului indeajuns incat sa ramana ca hipnotizat.
Profita de ocazie si petrece-i pe sub fundulet scutecul, apoi
hainutele. Priveste-l incantat: ce puisor curat si bine imbracat are
tata!
