Trecand peste comercializarea exagerata a acestor sarbatori si transformarea lor in motive de arunca o mana de bani
pentru ca ‘trebuie’, ele ne dau ocazia sa ne uitam bine atat la cel
drag cat si la noi insine. Acum e un moment bun sa ne gandim daca
intr-adevar iubim si de ce.
De ceva vreme incoace termenul de iubire a inceput sa fie aruncat in
stanga si in dreapta pierzandu-si pentru unii dintre noi adevaratul
sens. Spunem "te iubesc” pentru ca e cazul, pentru ca ni s-a spus si
simtim nevoie de a raspunde, pentru ca ni se pare ca am iubi sau chiar
pentru ca ne iese ceva din asta. Pe de alta parte numim iubire o simpla
atractie fizica. Aceasta devine baza relatiilor noastre, relatii ce
incep la fel de usor precum se termina. Suferim putin dupa care iesim
iar la vanatoare.
‘Iubirea’ moderna e cu doua taisuri. Pe de o parte avem ocazia sa
experimentam prin urmare sa aflam. Teoretic fiecare experienta ne
maturizeaza; fie ca am iubit sau nu cu adevarat am invatat ceva ce ne
va ajuta pe viitor. Vom sti altadata cum sa nu gresim, cum sa alegem
cum trebuie, cum sa iubim. Pe de alta parte devenim mai reci si mai
sceptici cu fiecare experienta. Poate ca ne-a fost franta inima sau
poata ca doar ni s-a calcat in picioare orgoliul insa efectele sunt
distructive. Fiecare dezamagire lasa o rana, o urma de indoiala si
multe intrebari fara raspuns ce afecteaza felul in care privim iubirea
si ii tratam pe cei ce incearca sa se apropie de noi.
Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale culturii noastre e
ca preaslaveste iubirea si relatiile (a se intelege casniciile) bazate
pe iubire. Tocmai de aceea avem aceasta posibilitate de a cauta iubirea
pana in panzele albe. Iubirea pe care o cautam e tocmai acel sentiment
descris de poeti si prezentat in opere si piese de teatru, acel
sentiment pentru care s-au construit monumente si s-au dus razboaie.
Cultura noastra ne confera luxul de a iubi si de a fi iubiti, spun lux
pentru ca exista si culturi in care acest sentiment e vazut ca secundar
statutului social, casniciei etc. In conditiile acestea cum se face ca
multi dintre noi se multumesc cu ceva mai putin decat atat? Cum de ne
ingropam in relatii ce nu ne aduc fericirea?
Raspunsul la aceste intrebari se gaseste in bagajul ce vine odata cu
aceasta libertate. Printre poverile aduse de iubirea moderna se numara
anxietatea necunoasterii, disperarea singuratatii, presiunea de a gasi
"iubirea adevarata”, frica de imbatrani singur, frustrarea de a iubi pe
cineva care nu te iubeste sau de a fi iubita de cineva pe care nu il
iubesti, dezamagirea de a renunta la o relatie in care ai investit timp
dar si dezamagirea de a te multumi cu jumatati de masura si cu
simulacre. Probabil ca acestea sunt doar cateva dintre multele motive
ce estompeaza sentimentul iubirii ba chiar si cel al fericii.
Iubirea nu are un manual de utilizare ci doar sfaturi, presupuneri,
aproximari. Poate si de asta e atat de greu sa gasesti iubirea
adevarata sau sa crezi in ea o data ce ai gasit-o. Aceasta e o alta
mare hiba ce acompaniaza libertatea de a iubi. Lipsa regulilor de
interactiune transforma iubirea intr-un razboi nedrept. Nu degeaba se
spune ca in dragoste si in razboi totul este permis. Astfel fiecare
dintre noi devine o posibila victima sau un posibil agresor; fiecare
cauta sa obtine ceva de la celalalt. Uneori e iubire, altadata e
altceva deghizat insa in masca iubirii. Asta deoarece unii iubesc cu
inima in timp ce altii ‘iubesc’ cu capul. Tu in ce categorie te inscrii?
Trecand peste comercializarea exagerata a acestor sarbatori si transformarea lor in motive de arunca o mana de 
