Sa nu o ai cand o doresti. Sa nu o doresti cand o ai. Sa tanjesti
dupa ea mai mult decat oricine pe lume, mai mult decat orice si ea sa
ti se refuze. Sa te joci de-a iubirea cotropitoare si de-a abandonul.
Sa eziti, sa-ti fie teama, sa daruiesti cu fiecare iubire cate putin,
putin, putin mai mult din tine, totul, si tot sa-ti mai ramana ceva de
daruit. Sa cobori teatrul in realitate, sa creezi viata din nuduri. Sa
minti barbatii cu aceeasi egalitate si voluptate cu care te indeamna sa
le crezi adevarul. Sa te joci cu norocul tau la fiecare iubire si sa ai
lumea promisiunilor fericite la degetul cel mic si sa nu-ti pese nici
cat negru sub unghie. Sa te plictisesti de iubiri mai repede decat se
plictisesc ele de tine. Sa iubesti, sa iubesti si sa iti doresti sa
iubesti din nou ca si cand nu ai fi fost iubita niciodata. Sa nu te
saturi niciodata. Sa nu-ti fie rusine sa cercetezi toate trupurile si
sa le incerci nebunia sperand ca la un moment dat trupul tau va auzi
chemarea unui suflet de dincolo de piele. Sa nu te legi de nimic pentru
ca nu ai gasit inca acel tot. Sa plangi, sa suferi, sa te zbati si sa
le zambesti tuturor barbatilor care vin in viata ta stiind ca la un
moment dat trebuie sa plece pentru ca tu astepti pe unul mai bun. Fatalitatea iubirii...
Sa nu te incalzeasca niciun cersaf suficient de mult ca sa te
gaseasca dornica sa ramai pentru o eternitate acolo. Sa nu-ti fie
rusine sa vorbesti prea frumos si inflacarat despre iubire care nu
exista intr-o lume a pierderii de sine, a lipsei sau a surplusului,
prea mult a resemnarii. Sa nu te jenezi sa-l astepti pe cel pe care il
meriti, pe cel care nu are sa-ti adreseze niciun un cuvant de repros
pentru ca el stie ca niciunul nu ati fost vreodata sfinti. Sa nu-ti fie
rusine ca-ti oferi trupul cu mai multa foame si pasiune decat un
barbat. Sa nu fi tocmai femeia perfecta, buna de uns la suflet, sa fii
din cand in cand, mai mereu, meschina si perversa, scorpia care uita
barbatii pe care se chinuie sa-i iubeasca o zi, o luna, jumatate de
an... Sa fii si naiva si prostuta, mai intotdeauna si de cele mai multe
ori, si sa crezi ca iubirea de acum o sa-ti spulbere din disperare si
nesat. Te-ar crede cineva ca tu vrei iubirea pentru tot ce ti-a mai
ramas din viata, pentru eternitate, pentru ceea ce se afla dincolo de
ea? Cum spuneam... sa obosesti uneori, dar sa nu renunti totusi. Si in
momentul in care obosesti cel mai rau, sa te apuce frenezia, nebunia
suprema, minunea cea mare a nebuniei de insista, de a cauta si mai
asiduu. Si cand o gasesti, sa descoperi ca nu era ea minunea ta cea
mare si adevarata. Fatalitatea seductiei...
Am trait-o intr-o viata anterioara iubirea la modul absolut. Am
amintiri superbe din ea. Stiu ca iubirea mea anterioara a fost mare,
prea mare, reala si tragica ca sa fi avut un sfarsit frumos. De aceea
imi vreau sfarsitul suprem in clipa de acum cu atata ciuda, ura,
patima, ardoare acum. Il vreau cu disperarea si neputinta coplesitoare
de a renunta la toate iubirile mele inselatoare, mincinoase, inutile,
care ma duc spre nicaieri. Nu pot sa renunt la strigatul din mine in
care se impletesc toate: indaratnicie, rautate, frumusete, splendoare.
Nu pot sa scap de fatalitatea de a fi femeia tuturor... Si totusi eterna iubita a nimanui.
Stiu ca intr-o viata anterioara am iubit mult, prea mult si prea
fara masura, pe nesaturate si cu un nesat infinit. Stiu pentru ca
dorinta de a iubi si acum pe masura nu se stinge. Nu vrea sa se stinga.
Si am trecut-o prin multe dezamagari, am perpelit-o prin multe paturi,
am incercat-o sa o gust de pe buzele multor barbati si am incercat sa o
iau cu toata pofta din cele mai patimase si fugitive imbratisari. Dar
nu am gasit-o nici in cele mai lungi. Sa fii eterna femeie a tuturor,
iubirea adevarata a niciunuia. Sa stii ca poti sa iubesti mult, mult
mai mult decat o faci acum, sa o simti in fiecare daruire si in fiecare
strangere de mana, in fiecare cautatura dragastoasa, in fiecare cuvant
frumos pe care il furi din buzele si dorintele vreunui barbat, dar sa
nu gasesti omul care ar putea sa faca fata unei astfel de iubiri. Fatalitatea de a nu fi femeia Lui...
