Dragostea nu dureaza multa vreme daca se bazeaza exclusiv pe
dorinta fizica sau frica de singuratate. Este un fapt dovedit de esecul
lamentabil a multor cupluri aparent fericite si lipsite de griji in
prima faza a relatiei lor. Ceea ce va ameninta mereu astfel de legaturi
va fi impulsul constant al unuia dintre cei doi parteneri sau chiar a
ambilor de a-si cauta implinirea in plan sufletesc in alte locuri, cu
alte persoane. Astfel, odata cu trecerea timpului, o relatie inceputa
sub auspicii dintre cele mai bune se va eroda pana la punctul in care
se va transforma inevitabil intr-un simplu parteneriat de ochii lumii
care se poate sfarsi sau nu printr-o separare in functie de dorinta
explicita a celor doi parteneri.
In mod normal o relatie care are la baza atractia fizica si dovezile
constante de romantism ar trebui sa conduca la dorinta de cunoastere
reciproca, la o comunicare mult mai buna in cuplu si, implicit, la
stabilirea unor legaturi in plan afectiv destul de solide. Din pacate
insa stresul creat la locul de munca, starea de oboseala si blazare
aproape patologica induse de viata in mediul urban si problemele
zilnice dintre cele mai diverse vor bloca mereu acest curs natural al
cresterii unei relatii astfel incat dupa mai multi ani sa te trezesti
complet golit sufleteste, fara nimeni alaturi pe care sa te poti
sprijini si vrand-nevrand simtindu-te fortat sa cauti suport afectiv pe
la alte usi in ciuda respectului pe care inca il mai poti avea fata de
partenerul tau stabil de relatie.
Lucrurile, in multe cazuri, pot sta si putin diferit in sensul
acceptarii situatiei asa cum e si continuarii traiului in doi aproape
inertial, dar paradoxal apar si aici anumite comportamente aproape
mecanice, preluate poate de la proprii parinti sau de oriunde de pe
scena vietii sociale cand gelozia, de exemplu, este exprimata repetat
din lipsa de alt subiect de comunicare desi nimeni nu ar fi crezut
anterior ca cel in cauza este tipul persoanei capabile de gelozie. Este
o reactie instinctiva menita sa scuture putin inertia si prietenii,
atunci cand exista, vor fi si acestia manipulati fara scrupule pentru a
se crea situatii de comunicare cand lucrurile sa se poata spune in mod
direct pentru a se crea un teren favorabil separarii fara multe
fasoane. Nici macar copiii care pot aparea ca urmare a unei astfel de
relatii nu vor putea salva casnicia deoarece si ei sunt mai intotdeauna
marcati de lipsa reala de afectiune si nu se vor lupta deloc pentru
a-si pastra parintii impreuna.
Ideal
deci in astfel de cazuri este sa realizezi din timp pericolul care
poate ameninta viitorul in doi si sa iti oferi cat mai multe momente
intime care sa permita o buna cunoastere nu doar in plan fizic, dar si
sufletesc si mental. Nu este posibil ca doua persoane care deja se simt
atrase una de cealalalta sa nu gaseasca si alte puncte comune care sa
le permita nu doar o comunicare reala in cuplu si suport constant, dar
chiar si imbunatatirea constanta a vietii sexuale prin cresterea
gradului de incredere intre parteneri. Unele cupluri prefera inca
modelul clasic al unei relatii romantice cand iti oferi dovezi de
dragoste si stimulente sexuale fara graba, pas cu pas, incercand in
egala masura sa te cunosti mai bine si pe alte planuri, nu doar cel
strict sentimental. Acestia pot parea instabili si chiar penibili la
inceputurile relatiei lor, dar ei vor avea sanse mult mai mari de
reusita decat cei care isi ofera foarte mult de la bun inceput si apoi
nu mai gasesc resurse emotionale oricat de mult si-ar da silinta sa o
faca.
