Nu,
nu este vorba despre o boală care afectează persoanele de sex masculin
şi care se manifestă prin repulsie la audiţia unor cuvinte lungi, cum
ar fi prestidigitator, de exemplu.
Bărbaţii
fac alergie la cuvinte de tipul „niciodată, totdeauna, mereu, tot
timpul”. Iubitul meu încearcă să mă convingă să nu mai folosesc astfel
de cuvinte, mai ales atunci când îi fac reproşuri.
La
o observaţie superficială asupra conversaţiilor contradictorii dintr-un
cuplu, se va observa că femeia foloseşte fraze de tipul: „nu mă ajuţi
niciodată”, „tot timpul îţi laşi paharul nespălat la marginea patului”,
„numai eu fac totul în casa asta”, etc, etc, etc.
Bărbatul
se irită la astfel de adverbe, pentru că el ştie că a fost totuşi o
dată când a făcut şi el ceva bine, că la un moment dat ţi-a curăţat un
cartof sau şi-a pus şosetele la locul lor. Ei nu înţeleg că noi prin
aceşti „niciodată”, „mereu” vrem să spunem de fapt că am vrea să fim
asistate, ascultate, sprijinite mai des şi nu doar o dată şi nu numai
atunci când au ei chef.
Bărbaţii
interpretează cuvintele ad litteram, pentru ei niciodată înseamnă chiar
niciodată şi nu suportă faptul că noi nu am ţinut minte acea dată de 24
august 2006 când au dus ei gunoiul ca să ne facă o surpriză.
În
concluzie, trebuie tot noi să fim mai înţelepte şi, pentru a nu isca
discuţii interminabile şi neplăcute, să evităm a folosi cuvinte mari şi
extreme şi să ne obişnuim cu termeni moderaţi de tipul „de cele mai
multe ori”, „în majoritatea situaţiilor”, „de obicei”.
