In Evul Mediu rujul de buze a devenit sinonim cu ispita
diavoleasca si de aceea interzis de catre autoritati,
dar suverani cu mintea luminata, precum Elizabeta Tudor,
au introdus din nou folosirea rujului de buze mai intai
la curtea regala si mai apoi catre masele de supusi
ca mijloc de infrumusetare deosebit de popular si larg
acceptat mai ales de catre femei. Au existat si opozitii
serioase la aceasta moda unii factori legislativi incercand
sa interzica in mod repetat folosirea rujului de buze
pentru ca, spuneau ei, era otravitor si putea dauna
sanatatii fie si printr-un simplu sarut. In realitate
insa ei incercau sa opreasca intr-un fel o revolutie
sexuala "avant la lettre" care se tot chinuia
sa rabufneasca de ceva vreme prin mai toata Europa acelor
vremuri.
Intr-adevar exista, asa cum afirma antropologistii,
o legatura stransa intre folosirea rujului de buze si
sexualitatea exacerbata, aceasta putand fi observata
mai bine la femei, care se stie ca foloseau acest produs
cosmetic tocmai pentru a simula la nivel fizic o stare
similara cu cea a pre-orgasmului sau oricum pentru a
atrage atentia astfel potentialilor pretendenti asupra
disponibilitatii lor amoroase. In prezent rujul de buze
are si o functie de protejare impotriva soarelui sau
a vantului, dar aceasta este o valenta relativ recent
introdusa in istoria unuia dintre cele mai longevive
produse din categoria sa de pe piata de cosmetice.
Femeile il folosesc si astazi in principal datorita
usurintei cu care te poate transforma dintr-o fiinta
oarecare intr-una destul de atragatoare si perceputa
de catre barbati ca un adult maturizat din punct de
vedere sexual. Poate de aceea rujul de buze este si
primul produs de infrumusetare pe care il probeaza fetitele
inca de la varsta pubertatii, simtind instinctiv ca
asa pot "creste" mai repede ca sa isi poata
exercita puterea de atractie inca latenta asupra persoanelor
din jurul lor.
Daca norma sociala ar fi alta si un alt produs cosmetic
ar putea valida statutul de adult atunci nu rujul de
buze ci altceva ar fi atractia numarul unu a adolescentelor.
De fapt exista de mai multa vreme o competitie serioasa
din acest punct de vedere facuta prin tatuaje si bodypiercing,
care incearca sa probeze atat o latura puternic sexuala
cat si statutul de adult care poate dispune cum vrea
de propriul trup. Rujul de buze fiind cam perimat si
prea romantic iata ca s-a gasit o formula prin care
mesajul sa ramana acelasi, dar modul in care este acesta
transmis sa fie totusi diferit caci asa se procedeaza
de catre fiecare noua generatie.
Totusi rujul de buze nu este amenintat cu disparitia
deoarece el da bine si la slujba unde o persoana mai
atragatoare va avea sanse mai mari decat una stearsa,
care nu iese cu nimic in evidenta. Intrucat tatuajele
si piercingul nu vor fi niciodata la moda intr-o situatie
profesionala iata ca tot rujul de buze ramane preferinta
de top a femeilor si pe viitor. Ar fi si culmea sa dispara
tocmai acum dupa ce a rezistat vreme de milenii in ciuda
tuturor opozitiilor sau a perioadelor mai putin binecuvantate
din istoria omului.
Putin diferit de vremurile trecute, in prezent rujul
de buze este folosit mai degraba ca un semn exterior
al respectului fata de propria imagine si pentru ca
poate conferi mai multa incredere in aspectul placut
al unei femei si mai putin folosit din ratiuni de natura
sexuala, pentru a atrage astfel sexul opus. Sigur ca
femeile folosesc rujul de buze si ca stimulent romantic,
dar nu atat de des precum o fac atunci cand doresc sa
isi aduca un plus de imagine si de incredere in sine.
Se pastreaza inca un vechi tabu social respectiv acela
al interzicerii aplicarii rujului de buze in public,
o femeie care procedeaza astfel riscand destul de mult
sa fie desconsiderata atat de catre alte femei cat si
de catre barbati. Este ca si cum te-ai machia sau te-ai
pieptana in public si de aceea e bine sa faci acest
lucru in propria casa sau intr-un loc mai putin expus
pentru a pastra totusi aparentele.
