Plecam de la ideea ca barbatii nu pot nici cu ele, dar nici fara ele, existand un fel de echilibru care s-a mentinut cat de cat acceptabil inca din cele mai vechi timpuri.
Femeia a fost mereu sireata. Scurt pe doi. Tare de tot asta. Si-a aplicat cu multa pricepere substante pe chip, multe dintre ele chiar toxice. Si-a facut buzele de un rosu aprins, facandu-le sa para mai mari si mai apetisante. A pus podoabe pe maini, pe gat, prin urechi, unele stralucitoare si construite din pretiosul aur. Se parfuma din cap pana-n picioare, utilizand esente felurite, menite sa suceasca mintile barbatilor.
Vremurile au trecut, fetele s-au albit cu fond de ten, corsetul strangea talia si ridica sanii, pantofii cu toc intareau fesele, bombau fundul. Parfumurile s-au diversificat. Boier sa fi fost si ti-era mai mare dragul sa-ti scoti iubita in piata orasului, in vazul nobilimii, cu crinolina care matura pavajul de-i facea de maturatori sa se bucure in voie de un somn in iarba...De cand e lumea, femeia a alergat, uneori si la propriu, mai mult decat barbatul dupa frumusete. Daca primele artificii erau cat de cat digerabile, cele moderne se confunda cu falsul.
In prezent, ti-e dat, mascul fiind, sa vezi forme peste forme si apartinatoarele respectivelor forme. De cand s-a inventat chirurgia, de la scosul unui apendic vermiform si pana la implantul mamar n-a fost decat o clipita. Ideea a nascut posibilitati, banul a atras certitudini. Solutii exista pentru toate buzunarele. Cu silicon sau ser fiziologic, cu buretei, cu toxina botulinica, cu creme, cu piese vestimentare ajutatoare. Lumea n-a fost nicicand mai falsa. Iar din asta nu deprindem decat ca, indiferent ce zic unii sau altii, traim numai in fals. Nu e vorba de misoginism aici. Nu exista misoginul absolut si nu se va inventa in veci.
Asa e omul. Imaginea ii influenteaza stima de sine. Hainele il fac sa se simta altfel. Sa felicitam, rand pe rand, croitorii. Iesit in multime, masculul, prin jocuri dificile in jungle moderne, o vede pe ea. Ambalajul e superb. Exista conexiune. Universul intreg comploteaza, asa cum se intampla de obicei, intru combinarea celor doi. Ea are o fata impecabila, sanii mari asezati simetric si aproape de gat, o talie de viespe si un fund mai rotund decat globul unei vrajitoare. Asa e mereu cand iese in oras. Dupa cateva etape obligatorii, lui ii este dat sa o vada goala. Demachiata. Cat timp exista iubirea, defectele nu se vad. E mereu valabil. Cand incep sa apara defectele, inseamna ca a disparut iubirea. E valabila si reciproca. Sanii sunt umbrele a ceea ce au fost candva, gratie bureteilor, push-up-ului.
Fata nu mai e perfecta, ba din contra. Carcasa nu era asa cum credea el ca e. Cine pe cine a pacalit? Lucrurile astea nu se vor schimba in veci. Vom trai intr-o acceptare perpetua a falsului, a siretlicurilor ieftine, a pacalitului si a pacalitorului. Dar, nu se poate nici cu ea, nici fara ea. Tare de tot.
