Janet L. Hopson a scris o carte intreaga pe tema mirosurilor sexuale: "Semnalele olfactive-limbajul mut al sexului". Una dintre premisele importante ale lucrarii rezida in faptul ca noi colectam informatii olfactive despre o alta persoana in primele minute dupa ce facem cunostinta cu ea. Conform parerilor autoarei, exista asa-numitele "surogate sexuale", mirosuri de tipul coloniei sau sapunului care ne sunt permise, social vorbind, spre a le mirosi. Restul mirosurilor le percepem inconstient. Hopson denumeste aceste puternice semnale de natura sexuala-sexoni.
In ciuda eforturilor industriei cosmetice de a masca mirosurile firesti, oamenii imprastie in jur miresme produse in anumite parti ale trupului. La femei aceste zone sunt: subsuoara, zona din jurul vaginului, pliurile care inconjoara clitorisul, spatiul dintre sani si pliurile de sub ei. Glande care secreta mirosuri se afla si in jurul sfarcurilor, pe pielea fetei, maini si picioare. Specialistii sustin ca pana si respiratia unei femei isi poate schimba mirosul in functie de fazele ciclului menstrual.
Aromele naturale ale trupului pot fi tulburatoare. Un istoric francez descrie cum la un bal din sec. XVI-lea, ducele de Anjou s-a sters intamplator pe fata cu o camasa de corp pe care o dezbracase o tanara nobila si ca "din acel moment a fost cuprins de o pasiune violenta pentru acea femeie". Probabil ca nu intamplator, femeile din epoca victoriana isi purtau batistele in corset, aproape de sani.
In alte culturi mirosul de sudoare este recunoscut ca miros sexual si nu ca unul separator. In Grecia, de exemplu, si in alte tari balcanice, in timpul dansurilor populare saltarete, barbatii poarta batiste la subsuoara, si apoi le ofera femeilor pentru a le tenta sa primeasca invitatia la dans.
In fond, ce semnificatie au toate acestea pentru atractia fizica? Mirosurile sunt erotice si se percep la nivelul subconstientului. Mirosurile personale – de tipul celor de care multe femei se jeneaza, deoarece asa au fost educate- pot actiona direct asupra unui barbat in sensul stimularii excitatiei sexuale, la nivel subconstient. Daca o femeie vrea sa atraga, trebuie sa adminta ca mirosurile ei naturale pot fi stimuli inconstienti extrem de puternici pentru un barbat.
Iata ce spunea un barbat despre iubita lui: "Miroase bine, asa cum trebuie; nu pot descrie altfel senzatia asta. Ador mirosul. Esecul pe care l-am avut cu alte femei s-a datorat acestui fapt: n-aveau mirosul care-mi trebuie".
Intamplarile de acest fel subliniaza unele aspecte absolut fascinante ale "homogamiei olfactive", anume faptul ca barbatii si femeile se simt atrasi reciproc datorita configuratiei lor olfactive, datorita senzatiei reconfortante insumate de mirosul pielii, parului, alimentelor, locului, care se traduc in ultima instanta prin ideea de acasa. Nu este exclus ca, intr-o lume ceva mai putin evoluata decat cea de azi, homogamia olfactiva sa fi avut un scop practic si anume sa ghideze fiintele omenesti catre imperecherea cu alte fiinte omenesti cu care se potriveau.
Un alt om de stiinta, R.P.Michael subcrie si el la parerea ca mirosul vaginal poate fi, cel putin partial, raspunzator pentru atractia sexuala la primate.
Un fizician de origine franceza, care a trait in sec.XIX, mare admirator al femeilor, a incercat sa descrie acest parfum feminin, delicat, suav, aluziv. Profesorul A. Galopin spune ca mirosul foarte personal si intim al unei femei depinde de culoarea parului. Blondele emit miresme de ambra, satenele emana parfum de violete, iar brunetele , abanos si mosc. Doctorul francez mai sustine ca cele care consuma carne emana un miros mai puternic decat vegetarienele ( o observatie care a avut ecou) si ca pielea femeilor mai coapte miroase a "petale uscate de trandafir sau a floare putrezita de tei".
Bineinteles ca nu putem sa nu amintim citatul apartinand romacierului Tom Robbins: "O, vaginul! Aroma ta sarata, undele tale adanci, ca o scoica din miere, spargandu-se de otelul rece al civilizatiei..."
Jumatate din cei pe care i-am intervievat mi-au confirmat ca miresmele naturale ale femeilor pot fi "extreme de atragatoare" sau "destul de atragatoare". Aproape o treime mi-au spus "nu sunt importante" si mai putin de un sfert au afirmat ca "le repugna" (acestia din urma se refereau la mirosurile provocate de activitati sportive – tenis).
Parte din atractie, mi-au mentionat in repetate randuri barbatii respectivi, se datoreaza faptului ca femeia se simte bine in propria ei piele, e relaxata si incantata de propria ei persoana. Femeile care se plac au si o perceptie olfactiva satisfacatoare. Daca o femeie crede ca mirosul ei natural este respingator, se va simti mai putin satisfacuta de persoana ei, ceea ce va determina un comportament usor nesigur.
Daca aveti cumva indoieli in legatura cu parfumul si gustul propriului trup, va recomand sa faceti un mic experiment. Gasiti un moment de intimidate, cand sunteti dezbracata, relaxata si singura. Apoi faceti cam ceea ce face un barbat cu dumneavoastra in acele clipe de intimidate. Introduceti degetele in vagin, frecati-le, dupa care testati cum miroase fluidul respectiv, incercati-i aroma. Gustati! Treceti-va degetele prin regiunea pubiana, unde prolifereaza glandele respective. Treceti-le pe la subsuori, printre si pe sani, mirositi-va pielea si savurati mireasma ei delicata. Izul si gustul dumneavoastra propriu vi se par respingatoare? Nu sunt mai degraba incitante, intr-un fel surprinzator si neasteptat? Recunoasteti ca acelasi gen de miresme emanate de trupul iubitului dumneavoastra sunt la fel de tulburatoare? Si atunci de ce nu ar reactiona si el la fel?
Va e teama sa nu mirositi urat atunci cand dansati? Iata ce mi-a spus un barbat: "Aproape niciodata n-am fost neplacut impresionat de mirosuri pe un ring de dans. Ma duc sa dansez cam de trei ori pe saptamana. Si va imaginati cum se incinge atmosfera cand o multime de lume se agita in timpul unui rock[...]Dar e o sudoare sanatoasa, curata care nu miroase urat. Ceea ce ma rascoleste cu adevarat e mirosul femeii cu care dansez. S-ar putea sa fie mirosul parului sau parfumul suav al pielii sau sapunului pe care-l foloseste. Poate e doar mirosul feminitatii. Nu-mi dau seama. Stiu doar ca ma aprind".
Brigitte Bardot, sex-simbolul anilor ’60, trasnea literalmente a sex. Dr. Richard Gordon se ducea deseori pe platoul de filmare unde turna si a remarcat ca parfumul ei caracteristic era provocat de o hiperactivitate a glandelor endocrine. In legatura cu acest fenomen afirma ca "in cariera lui medicala mai intalnise doar cateva femei care emanau parfum dulce, incitant si ca toate erau caracterizate de sexualitate foarte pronuntata".
Deci, daca dorim sa atragem sexul opus, sa fim mandre de mirosul natural, proaspat, nu sa ne simtim jenate. Sunt incurajatoare in acest sens si cuvintele unui alt barbat: "Cred ca o femeie trebuie sa fie preocupata de igiena personala, dar nu atat incat sa anihileze anumite emanatii care ii sunt proprii. Daca simte nevoia sa foloseasca un deodorant artificial, s-o faca. Sa nu-i fie insa teama de propriul ei miros, daca nu are probleme speciale de sanatate – sa-l lase pur si simplu sa razbata".
Extras si adaptare dupa cartea "Secretele atractiei feminine" de Julia Grice, Editura Orizonturi, 1998
