Origami (din japoneză 折り紙 origami, hârtie pliată) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsufleţite sau forme decorative abstracte. Lumea artelor tradiţionale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru occidentali o fascinaţie, iar discipline precum ikebana – arta aranjării florilor, chanoyu – ceremonia ceaiului, origami – arta plierii hârtiei şi multe altele au simbolizat elemente ale frumuseţii şi perfecţiunii japoneze. Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de “a îndoi” şi kami cu sensul de “hârtie”, deci “hârtie îndoită”. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata. Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate de imaginaţia celui care pliază hârtia, dar există şi categorii de forme tradiţionale care includ flora şi fauna. Arta origami din zilele noastre acoperă o zonă largă de forme, de la ceasuri cu cuc şi dragoni, până la forme simple care exprimă mai degrabă spiritul decât forma unei imagini. Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple compoziţii până la compoziţii extraordinar de complexe, alcătuite din mai multe unităţi origami pentru a forma un poliedru, precum şi reprezentări formate din două sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele mai simple forme de origami sunt modelele formate dintr-un pătrat de hârtie, fără a utiliza lipiciul. Se pot folosi diferite feluri de hârtie, de la cea subţire la cea groasă, precum şi hârtia velină a revistelor sau hârtia de împachetat. Arta origami a fost creată în baza aceleaşi estetici care a stat la baza ceremoniei ceaiului (cha no yu). O particularitate a modelelor origami vine în contradicţie, totuşi, cu principiile estetice nipone: simetria. Deşi japonezul îndrăgeşte asimetria, arta origami, prin forţa lucrurilor, produce simetrie. Cu toate acestea, excepţia nu face din modelele artei plierii hârtiei un produs mai puţin valoros şi apreciat de către japonezi. Pe lângă valoarea estetică, arta origami mai are, în viaţa cotidiană, şi una utilitară în vestimentaţie (broşe, ornamente de păr) şi decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi). Uneori îndemânarea meşteşugului origami produce cupe, farfurii, cutii de diferite forme, şerveţele ornamentale. Dar, nu trebuie să uităm că formele tradiţionale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaşte, berze, baloane şi cor Shintoiştii venerează pe kami, termen care are înţelesul de "cei de sus", "cei superiori", unde divinul circumscrie toate elementele, forţele şi fenomenele naturii, strămoşii, eroii patriei, familia imperială. Kami sunt soarele, luna, stelele, munţii, dealurile, ploaia, vântul, fulgerul, tunetul, arborii din pădure şi cei de pe langă casele oamenilor, stânca de pe marginea drumului, marea, nisipul, izvoarele, râul din apropiere, focul, orezul, animalele, etc. Oamenii sunt descendenţi ai zeilor. Kami reprezintă pentru japonez legatură permanentă dintre fiinţa sa, existenţa sa fizică şi spirituală şi natura din care se trage, prin strămoşii de care este legat biologic, şi în mijlocul căreia se va întoarce într-o zi. Kami constituie forţa misterioasă pe care o posedă natura înconjuratoare şi universul în fenomenalitatea sa de necuprins, care are puterea de a juca un anumit rol în destinul individului şi, prin acesta, în destinul ţării sale. Modul tradiţional de a împături hârtia colorată, pentru a putea reprezenta diferite animale, păsări, bărci, flori etc. obţinute prin combinaţii variate de suprafeţe şi linii stă la baza acestei îndeletniciri. Există posibilitatea creării unei diversităţi de modele, ceea ce conferă acestei îndeletniciri un plus de originalitate. Unii au considerat origami ca un simplu joc, dar cei mai multi îl socotesc artă, datorită posibilităţii de a reprezenta în mod creator şi realist diferite subiecte. Adevărata frumuseţe a artei origami este simplitatea care constă în abilitatea de a exprima caracteristicile esenţiale ale obiectelor, urmărindu-se simplificarea formelor spre limitele cele mai pure.
