De fapt este un pleonasm sa spunem "arta de a fi geisha" sau "arta geishelor" deoarece gei inseamna arta iar sha persoana asadar geisha = artist.
Daca mergeti in Kyoto nu veti auzi termenul de geisha. Termenul mai corect ar fi geiko (ko=persoana, copil). Geisha a originat din Tokyo si a ajuns astfel cunoscut in intreaga lume.
Mai demult, geiko se pregateau pentru carierele lor de la o varsta frageda, dar astazi aceasta pregatire nu incepe mai devreme de 15 ani. Fetele pot deveni ucenice, numite maiko (mai=dans) dupe ce au terminat scoala obligatorie. Cele care trec prin aceasta etapa pregatitoare pentru cel putin 3 ani devin foarte respectate ca profesioniste.
Si ucenicele si profesionistele dedica 24 de ore din 24, 7 zile din 7 artei lor. Ucenicele locuiesc in case numite yakata sau okiya impreuna cu o femeie care conduce intreaga casa. I se spune okaa-san (mama). Dupa traditie o persoana care se decide sa invete o arta traditionala este adoptata de familia profesorului cu care are o relatie parinteasca. Aceasta se aplica si studentilor care invata ceremonia ceaiului. O okiya va imprumuta o varietate de kimono-uri ucenicei si va plati studiile ei. In schimb, maiko va da inapoi casei un procent din castigurile ei pentru a-si plati "datoria". Studiile zilnice constau in dans traditional, cantat, ceremonia ceaiului, ikebana, caligrafie, cantat la diverse instrumente (in special koto si shamisen).
Ca peste tot in Japonia, umilinta si respectul pentru cei mai in varsta si mai experimentat pot fi observate si in relatia maiko-geiko. Ucenicele le spun colegelor lor mai in varsta onee-san (sora mai mare). Impreuna ele merg la petreceri si invata sa danseze si sa toarne sake invitatilor. Deasemenea clientii le pot privi pe maiko dansand pe muzica cantata profesionist de geiko. Geiko sunt de multe ori active chiar si la o varsta foarte inaintata. Cele mai batrane au peste 90 de ani.
Nu numai muzica si dansul contribuie la atmosfera relaxata ci si cateva jocuri. Unul destul de popular este "jocul tigrului" similar cu jocul nostru "piatra, foarfece, hartie". Un paravan mare de hartie este asezat intre un client si o geiko si ei trebuie sa imite in acelasi timp un vanator, o batrana sau un tigru. Nu se pot vedea unul pe altul dar ceilalti invitati se amuza vazand-o pe batranica cum il bate pe vanator sau este mancata de tigru. Toata aceasta distractie este acompaniata de turnarea a si mai mult sake in cupele care nu trebuie sa se usuce.
Chiar daca maiko si geiko trebuie sa gaseasca intotdeauna moduri noi in care sa-i faca pe invitati fericiti, clientii (spre nemultumirea europenilor si a americanilor) nu se vor putea astepta niciodata la "alte tipuri de servicii" (ca sa ma exprim frumos :P). De obicei se pot gasi oameni importanti printre invitati si ceea ce este cel mai important pentru ei este atmosfera intima de confidentialitate. Intr-o camera in care se serveste ceai ("tearoom") ei pot vorbi despre orice, fara sa se ingrijoreze ca cineva din afara camerei va afla vreodata.
